Epopeea nesimțitului

Dintre toate provocările lumii, cea mai grea este să-l faci pe omul nesimțit să înțeleagă că este nesimțit.

Prostul înțelege mai ușor că este prost pentru că, uneori, devine victima propriei prostii. Până și un ceas defect arată corect ora de două ori pe zi.

Dar nesimțitul nu va înțelege niciodată. E atât de confortabil cu nesimțirea lui încât este în stare să o apere cu orice preț. Mereu va da vina pe cineva, pe orice altceva ca să-și apere propria nesimțire. Dacă nu are pe cine să dea vina, atunci greșești tu pentru neeleganța cu care i-ai transmis. Oricare ar fi forma în care îi atragi atenția unui nesimțit, oricât de delicată ar fi comunicarea, întotdeauna vei primi un răspuns violent. Atât de energic este în apărarea calității lui de nesimțit.

Nesimțiții votează. Iar ei, cum v-ați prins deja, văd nesimțirea ca pe o calitate. Prin urmare, vor alege întotdeauna nesimțitul reprezentativ. Pe cel mai grobian, pe cel mai țață.

P.S. Dacă ești nesimțit și citești asta, desigur, nu era despre tine. E despre altcineva, tu nu! Și oricum sunt neelegant că am scris așa ceva.